Ce intelegem prin hipervigilenta? Cand apare? Acest simptom este asociat cu tulburari de anxietate, stres si fobii specifice. Va explicam.
Hipervigilenta este prezenta intr-o mare varietate de forme. De la vigilenta excesiva fata de unele senzatii fizice sau corporale la alte modalitati de atentie la experiente externe care provoaca unele motive de ingrijorare.
Oricum ar fi, hipervigilenta consta in focalizarea atentiei asupra unor stimuli specifici. Atentia sporita fata de acestea implica faptul ca persoana poate fi mai sensibila la contingentele asociate.
Ce este hipervigilenta?
Hipervigilenta implica o stare ridicata de vigilenta . Aceasta presupune antrenarea persoanei pentru a-si concentra atentia asupra anumitor stimuli, facandu-l mai constient de anumite schimbari senzoriale, motorii, cognitive si emotionale.
In majoritatea cazurilor in care este necesar un raspuns la anumiti stimuli care implica o atentie exagerata, aceste comportamente pot fi neregulate, cu planificare excesiva sau putina. In plus, hipervigilenta poate prezenta hiperprosexie , ceva asemanator cu distragerea atentiei.
Fobiile sociale sunt legate de hipervigilenta, mai ales cand au existat traume asociate in copilarie.
Caracteristicile hipervigilentei
In orice caz, hipervigilenta are urmatoarele caracteristici:
- Munca slaba si performanta academica . Denumit hiperprosexie .
- Evitarea stimulilor sau a situatiilor.
- Modificari ale repertoriului comportamental , fie datorate deficitului, fie excesului.
- Distorsiuni cognitive si perceptive.
- La nivel social, hipervigilenta poate interpreta gresit situatiile.
- Dificultate de a adormi.
In ce contexte poate aparea?
Hipervigilenta poate aparea in timp util daca exista o preocupare specifica . In acest context, nu ar trebui sa fie un motiv de ingrijorare sau sa fie etichetat patologic, intrucat este o reactie normala pe care o poate avea oricine in fata unor evenimente stresante.
La randul sau, hipervigilenta este prezenta si in alte probleme ale vietii cotidiene care pot deveni patologice in timp. Adica poate aparea in tulburarile de anxietate generalizata (TAG), in tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) sau in fobiile specifice.
Se pare ca se intampla la femeile insarcinate, mai ales cand vine vorba de propriile emotii. La randul sau, este prezenta in alte procese precum durerea cronica, intrucat atentia selectiva este indreptata catre senzatiile corporale.
Hipervigilenta in durerea cronica
Persoanele cu dureri cronice, cum ar fi fibromialgia, sunt adesea hipervigile la senzatiile corporale neplacute. Aceasta atentie la simptome face semnele mai grave , deoarece pacientul isi concentreaza toate resursele pe evitarea disconfortului.
Cu alte cuvinte, hipervigilenta in durerea cronica creste perceptia durerii, favorizand simptomele de anxietate. Mai multe studii sunt cele care verifica efectele hipervigilentei in procesele dureroase cronice, evaluand ipoteza generalizata a lui Rollman et al.
Tulburarile de anxietate si asocierea lor cu stari de hipervigilenta
Modelele cognitive ale tulburarii de anxietate sociala propun ca hipervigilenta joaca un rol important in dezvoltarea si mentinerea anxietatii sociale . Astfel, devine un factor cheie atunci cand vine vorba de dezvoltarea prejudecatilor atentionale.
Teoria controlului atentional propune ca indivizii cu anxietate tind sa fie hipervigilenti la stimulii care sunt evaluati ca amenintatori. Pacientii tind sa-si restranga atentia odata ce amenintarea este detectata.
Perceptia si atentia la persoanele cu anxietate
La persoanele cu tulburare obsesiv-compulsiva (TOC) sau cu tulburare de panica, stimulii verbali sunt perceputi mai lent. Acest lucru se poate datora faptului ca sunt mai hipervigilenti la stimulii de mediu care ii inconjoara si implica amenintare. Astfel, anxietatea, ca orice alta emotie, implica reactii fiziologice periferice.
Atunci se ajunge la concluzia ca stimulul este asociat cu o amenintare si sunt declansate reactii in organism pentru a efectua comportamente de lupta sau de evadare. De exemplu, poate creste ritmul cardiac sau tensiunea arteriala.
Comportamentele de hipervigilenta pot fi observate cu usurinta in anumite fobii . Este cazul fobiilor de insecte, de exemplu, in care individul revizuieste anumite locuri pentru a corobora prezenta sau absenta stimulului si actioneaza in consecinta.
Terapiile psihologice se concentreaza pe patologia de baza care are hipervigilenta ca simptom.
Frica de evaluari negative din partea altora
Hipervigilenta este asociata si cu contextele in care individul se poate simti judecat. In acest sens, functioneaza prin evitarea stimularii pe care persoana o considera aversiva .
Mai mult, indivizii cu experiente de respingere sau frica de respingere tind sa manifeste mai multa vigilenta decat restul populatiei in fata unor comentarii care pot fi chiar neutre. A avea experiente de respingere sociala in copilarie joaca un rol determinant in dezvoltarea comportamentelor de hipervigilenta la varsta adulta.
Tratamentul hipervigilentei
Hipervigilenta constituie o forma de intretinere a altor probleme psihologice cronice. Astfel, de multe ori poate functiona ca o metoda care ofera persoanei o anumita usurare, fiind atent la posibile consecinte calificate drept neplacute.
Oricum, hipervigilenta nu este considerata a fi o tulburare in sine . In orice caz, exista tratamente care se concentreaza pe problema de baza.
Este obisnuit ca tulburarile de anxietate sa mearga mana in mana cu hipervigilenta. In functie de abordarea utilizata, se pot folosi unele tehnici sau altele. Terapia cognitiv-comportamentala utilizeaza de obicei tehnici de restructurare cognitiva, desensibilizare sistematica si relaxare.
Exista medicamente, cum ar fi inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS) si alte anxiolitice. In orice caz, este recomandat ca daca hipervigilenta este o problema in viata de zi cu zi, sa consulte un specialist.
