Lobii cerebrali sunt diferitele regiuni in care este divizat cortexul cerebral. Exista patru lobi diferiti si fiecare se gaseste in cele doua emisfere cerebrale: frontal, temporal, parietal si occipital. In plus, unii autori propun un al cincilea lob; insula.
O caracteristica importanta a lobilor creierului este ca acestia sunt organizati simetric in cele doua emisfere ale creierului. Adica, cortexul cerebral poate fi impartit in doua emisfere diferite; emisfera dreapta si emisfera stanga. Fiecare dintre aceste emisfere are o parte proportionala a fiecarui lob cerebral.
Lobii sunt probabil cele mai usor de identificat regiuni ale creierului. Acestea sunt localizate in cortexul cerebral, adica in regiunea cea mai exterioara a creierului. Ele se caracterizeaza prin acoperirea intregii structuri a creierului; Ele acopera intreaga zona a craniului, trecand prin diferitele regiuni externe ale creierului.
Caracteristicile lobilor cerebrali
Din punct de vedere anatomic, lobii se caracterizeaza prin divizarea clara a celor doua emisfere. In fiecare dintre emisferele creierului, 50% din fiecare dintre lobi este prezent. Prin urmare, aceste regiuni sunt perfect distribuite intre ambele parti ale creierului.
Fiecare lob cerebral are o locatie diferita; lobul frontal este situat in partea cea mai frontala a craniului; lobul parietal in regiunea cea mai superioara; lobul temporal in zona cea mai inferioara si lobul occipital in regiunea cea mai posterioara.
La fel, pe langa cei patru lobi care impart cortexul cerebral in patru regiuni mari, lobii occipitali includ o ultima structura cunoscuta sub numele de insula.
Insula este mult mai mica ca dimensiune decat ceilalti lobi cerebrali si este situata in regiunea cea mai profunda a lobului temporal. De fapt, aceasta regiune este clasificata drept lobul ascuns al creierului, deoarece este ascunsa vizual de lobul temporal de deasupra acestuia.
Totusi, multiple investigatii au aratat ca atat anatomia, cat si activitatea sa sunt legate de lobii cerebrali si, prin urmare, face parte si din cortexul cerebral.
1. Lobul frontal
Lobul frontal, dupa cum sugereaza si numele, este situat in regiunea frontala a cortexului. Adica, este partea creierului pe care o au fiintele umane in zona fruntii.
Se caracterizeaza prin faptul ca este cel mai mare lob al creierului, astfel incat structura sa anatomica nu se limiteaza la zona fruntii, ci se proiecteaza in regiuni mai inalte si mai profunde. De fapt, lobul frontal ocupa aproximativ o treime din intreg cortexul cerebral.
Lobul frontal este separat in regiunea sa superioara de lobul parietal prin fisura lui Rolando si in regiunea sa inferioara de lobul temporal prin fisura lui Sylvio.
Functiile lobului frontal
Lobul frontal este remarcabil pentru rolul sau in procesarea functiilor cognitive elaborate. Adica desfasoara activitati precum planificarea, coordonarea, executia si controlul comportamentului.
Pe de alta parte, lobul temporal desfasoara si activitati importante precum stabilirea obiectivelor, prognozarea, articularea limbajului sau reglarea emotiilor.
Aceasta regiune a creierului este clasificata drept cea mai evoluata si dezvoltata. Cu alte cuvinte, marimea si functionalitatea mai mare a lobului frontal al fiintelor umane explica o mare parte a diferentelor lor cognitive cu alte animale.
In acest sens, lobul frontal este structura creierului care joaca un rol mai proeminent cu functii legate de inteligenta, planificare si coordonare a secventelor de miscari voluntare complexe.
Permite atenuarea comportamentului instinctiv si impulsiv si oferind rationalitate si coerenta comportamentului.
Cele mai importante functii ale lobului frontal sunt:
Meta-gandire
Lobul frontal este responsabil pentru dezvoltarea capacitatii de a gandi abstract la lucrurile care sunt prezente in imaginatie. Adica, permite sa ne gandim la elemente care nu sunt inregistrate de simturi.
Acest tip de gandire realizat de lobul frontal poate include diferite grade de abstractizare. Se refera la rationament si atentie la modul de gandire si este o activitate utilizata pe scara larga in psihoterapiile cognitive.
Gestionarea memoriei de lucru
Lobul frontal este responsabil de realizarea memoriei de lucru, adica dezvolta o memorie „tranzitorie” a informatiilor legate de aspecte care au loc in timp real.
Leziunile din aceasta regiune a creierului provoaca modificari ale memoriei de lucru si multiple investigatii au aratat ca lobul frontal este esential in procesele de invatare.
Stabilirea obiectivelor pe termen lung
Lobul frontal permite activitatea de proiectare a experientelor trecute in situatii viitoare. Aceasta procedura se realizeaza prin reguli si dinamici care au fost invatate de-a lungul timpului.
Aceasta activitate desfasurata de lobul frontal permite oamenilor sa stabileasca obiective, scopuri si nevoi in puncte sau momente deosebit de indepartate de prezent.
Planificare
Legat de activitatea anterioara, lobul temporal este o structura de baza pentru planificarea mentala si comportamentala. Gandirea la viitor va permite sa va imaginati planuri si strategii.
Lobul frontal nu numai ca creeaza posibile scene viitoare in mintea persoanei, dar permite si navigarea intre diferite ganduri, cautand scopuri si nevoi personale.
Monitorizarea comportamentala
Partea cea mai inferioara a lobului frontal, adica zona orbitala, este o regiune a creierului care se afla in relatie constanta cu impulsurile care vin din sistemul limbic (regiunea mai profunda a creierului care da nastere si dezvolta emotiile).
Din acest motiv, una dintre functiile principale ale lobului frontal este de a atenua efectele impulsurilor emotionale pentru a evita comportamentele emotionale sau impulsive care pot fi inadecvate.
Pe scurt, lobul frontal este o structura de baza a creierului pentru autocontrol care permite dezvoltarea functionarii si comportamentului rational.
Cunoasterea sociala
In cele din urma, lobii frontali sunt structuri de baza pentru dezvoltarea gandirii sociale. Aceste regiuni ne permit sa atribuim altora stari emotionale si mentale. Adica dezvolta activitati legate de empatie.
Aceasta functie a lobului frontal urmareste sa influenteze comportamentul persoanei si sa creasca relatia si integrarea sociala dintre indivizi.
De fapt, leziunile din aceasta regiune a creierului, precum cele din celebrul caz Phineas Gage, provoaca o alterare notabila a comportamentului social si interpersonal, precum si a managementului emotional si a trasaturilor de personalitate ale individului.
2. Lobul parietal
Lobul parietal este zona cortexului cerebral care se afla in zona care cade sub osul parietal. Adica este situat in partile mijlocii si laterale ale capului.
Acest lob este mai mic decat lobul frontal si lobul temporal, dar mai mare decat lobul occipital si insula.
Functiile lobului parietal
Functia sa principala este de a procesa informatiile senzoriale care provin din diferite regiuni ale corpului. Senzatii precum atingerea, temperatura, durerea sau presiunea sunt integrate si conceptualizate in lobul parietal.
Pe de alta parte, cercetarile recente au aratat ca lobul parietal joaca un rol important in recunoasterea numerelor, controlul miscarii si integrarea informatiilor vizuale din lobul occipital.
Leziunile din aceasta zona a creierului provoaca de obicei anestezie la brat si picior pe partea opusa, uneori cu durere, epilepsii senzoriale si dezechilibre de echilibru. Leziunea partii stangi a lobului parietal, pe de alta parte, este legata de dificultati de citire si de efectuare a calculelor matematice.
3. Lobul temporal
Lobul temporal este al doilea cel mai mare lob din cortexul cerebral. Este situat in fata lobului occipital. Se limiteaza superior cu lobul parietal si anterior cu lobul frontal.
Aproximativ, acest lob este situat in spatele fiecarui templu si joaca un rol important in dezvoltarea activitatilor vizuale complexe. De exemplu, lobul temporal este o structura de baza a creierului pentru recunoasterea fetei.
Functiile lobului temporal
Pe de alta parte, lobul temporal indeplineste functii importante legate de auz si limbaj. In timpul ascultarii vorbirii sau muzicii, aceasta regiune a creierului este responsabila pentru descifrarea informatiilor.
De asemenea, lobul temporal medial include un sistem de structuri legate de memoria declarativa (rechemarea constienta a faptelor si evenimentelor). Aceasta structura implica regiunea hipocampica si cortexele perhinale, entorinale si parahipocampale adiacente.
Leziunile acestei structuri cerebrale cauzeaza de obicei tulburari de memorie si dificultati in recunoasterea informatiilor verbale si vizuale.
4. Lobul occipital
Occipitalul este cel mai mic dintre cei patru lobi principali ai cortexului cerebral. Este situat in zona posterioara a craniului, langa ceafa.
Lobul occipital este prima zona a neocortexului si este centrul nucleului ortimaxic central al sistemului vizual de perceptie. Aceasta regiune primeste informatii vizuale din aceasta zona si proiecteaza informatiile corespunzatoare catre alte regiuni ale creierului care sunt responsabile de identificare si transcriere.
Este o regiune care nu este foarte vulnerabila la leziuni, deoarece este situata in partea posterioara a creierului. Cu toate acestea, suferinta de traume severe la nivelul spatelui craniului poate produce modificari subtile ale sistemului vizual-perceptual.
Functiile lobului occipital
O zona mica a lobului occipital cunoscuta sub numele de regiunea Peristriate este implicata in procesarea spatiala vizuala, discriminarea miscarii si discriminarea culorilor.
Leziunea uneia dintre cele doua laturi ale lobului occipital poate provoca pierderea omonima a vederii, afectand acelasi camp taiat in ambii ochi. Pe de alta parte, tulburarile originare din lobul occipital sunt responsabile pentru halucinatii si iluzii vizuale.
Lobul occipital este impartit in diferite zone, fiecare dintre ele fiind responsabila de procesarea unei serii de functii specifice. Cele mai importante sunt:
- Elaborarea gandirii si a emotiei.
- Interpretarea imaginilor.
- Viziune.
- Recunoasterea spatiala.
- Discriminarea miscarii si a culorilor.
Insula
In cele din urma, insula, cunoscuta si sub numele de cortex insular, este o structura care este situata adanc in suprafata laterala a creierului. Mai exact, este situat in interiorul Silvio sulcus, o regiune care separa lobul temporal de lobul parietal.
Este o regiune mica care se afla la intersectia dintre cortexul temporal si cortexul parietal, fiind astfel situata in zona mediala a creierului.
Insula difera de ceilalti lobi prin faptul ca nu este vizibila la exteriorul creierului. Aceasta este acoperita de regiuni corticale suprapuse cunoscute sub numele de opercule.
Functiile cortexului insular
Portiunea cea mai anterioara a cortexului insular este strans legata de sistemul limbic. Se pare ca aceasta regiune joaca roluri importante in experienta emotionala subiectiva si reprezentarea ei in corp.
In acest sens, Antonio Damasio a propus ca insula ar fi responsabila de potrivirea starilor emotionale viscerale care sunt asociate cu experienta emotionala, dand astfel nastere aparitiei sentimentelor de constiinta.
Pe de alta parte, anumite investigatii au postulat ca insula este responsabila de procesarea informatiilor convergente din globii oculari, generand un raspuns genital in emisfera stanga a creierului. Aceasta functie ar permite crearea unui context emotional relevant pentru experienta senzoriala.
In cele din urma, diverse experimente au aratat ca insula joaca un rol important in trairea durerii si a trairii unui numar mare de emotii de baza, precum iubirea, frica, dezgustul, fericirea sau tristetea.
