Andrei Makine este unul dintre cei mai importanti prozatori contemporani din Franta, unde s-a stabilit in 1987, cand i s-a acordat azil politic in aceasta tara. Este primul autor ne-francez, stabilit in Franta, care a castigat si Premiul Goncourt si Premiul Medicis. Reputatia sa a depasit deja de cativa ani buni hotarele tarii de adoptie si ale celei de origine, romanele lui fiind traduse in peste treizeci de limbi.
Nascut in Siberia, el a facut studii de filozofie la Moscova, unde si-a luat si doctoratul, dar dupa ce a ales calea exilului a trecut prin experiente cu adevarat “ca din romane”, care au si ajuns apoi in propriile lui carti. Sosit ca azilant in Paris, de pilda, o perioada buna de timp a “locuit” intr-un cavou din cimitirul Pere Lachaise. Tribulatiile au luat pana la urma sfarsit cand, dupa repetate incercari neizbutite, a gasit o editura care sa-i accepte spre publicare romanul “Fiica unui Erou al Uniunii Sovietice”.
Eroul se numeste, bineinteles, Ivan. Ivan Demidov este foarte grav ranit la Stalingrad si zace pe campul de lupta, podidit tot de gheata. Infirmierele trec pe langa el crezandu-l mort, mai putin una dintre ele, Tatiana, care ii pune un ciob de oglinda la gura si isi da seama ca inca mai respira. Dupa razboi, Ivan devine un fel de mascota a satului natal, unde se stabileste cu Tatiana, si unde e chemat de invatator la scoala sa tot povesteasca despre cum a primit Steaua de Aur de Erou al URSS, primind de fiecare data nelipsitele garoafe de la elevi.
Asta nu il impiedica sa sufere rau de foame si sa isi dea seama treptat, privind in jurul lui, ca in zadar a luptat si s-a jertfit pentru patrie. Foametea si moartea primului copil ii alunga intr-un orasel mai procopsit, unde se naste fiica eroului, Olia. Se face si un film despre Ivan, dar omul, dupa moartea nevestei, da intr-un alcoolism negru si infinit, demn de un personaj de-al lui Erofeev. Olia ajunge traducatoare in comertul exterior, insa dupa o idila cu un sportiv strain in timpul Olimpiadei din 1980, este santajata de KGB si devine o prostituata de lux care furnizeaza informatii culese de la importantii clienti straini. Tocmai cand vrea sa se-ndrepte, moartea tatalui, printr-o crunta ironie a sortii, o obliga sa revina la rusinoasa indeletnicire.
O scena de o forta unica in literatura post-comunista este moartea Tatianei, cea cu schija langa inima, in inghesuiala de la o coada la unt devenita brusc coada la salam. Cartea are un tragism implacabil, imens, presarat cu un umor amar, in taieturi rapide, ce prinde atat viata personajelor cat si filmul istoriei politice.
