Recenzie – “Fizica imposibilului” Michio Kaku

Recenzie – “Fizica imposibilului” Michio Kaku

Titlul acestui volum poate produce crispare. Fizica este o materie scolara grea si o stiinta ale carei labirinturi dau dureri de cap pana si specialistilor.

Lucru pe care Michio Kaku (unul dintre cei mai importanti savanti contemporani, titular al catedrei de fizica teoretica de la City University din New York, specialist in teoria corzilor, dar si futurolog) il stie prea bine, fapt pentru care incearca sa ne descotoroseasca de prejudecati si sa imblanzeasca jargonul de specialitate, facandu-ne, intr-un limbaj nu doar accesibil, ci si prietenos, sa intelegem cum va evolua stiinta in veacurile urmatoare, pornind de la premisele oferite de marile cuceriri stiintifice ale secolului XX (revolutia cuantica, cea biomoleculara si cea informatica). Sau, mai exact spus, sa pricepem care dintre viziunile de azi ale oamenilor de stiinta se vor putea realiza si care vor ramane doar aspiratii, inchise intre limitele generoase ale posibilului.

Ca fizician, americanul de origine japoneza Michio Kaku, a invatat ca imposibilul este adesea un termen relativ si ca lucruri ce pareau imposibile au devenit adevaruri stiintifice. Sa ne gandim, bunaoara, ca, acum 150 de ani, unele progrese tehnologice erau declarate de catre savantii vremii, cu buna-credinta, drept imposibile.

Sa ne gandim la faptul ca, in 1863, Jules Verne, in romanul complet SF "Parisul in secolul XX", vorbea despre faxuri, zgarie-nori din sticla, o retea mondiala de telecomunicatii, automobile propulsate cu gaz si trenuri de mare viteza. Astazi, toate acestea au devenit banale realitati cotidiene.

Intre epoca vizionarului francez si cea de azi exista insa o diferenta fundamentala. Astazi, legile fizicii sunt in esenta deslusite, iar fizicienii inceputului de mileniu III inteleg legile esentiale care-si "extind valabilitatea peste patruzeci si trei de ordine de marime, de la interiorul protonului pana la universul in expansiune". Prin urmare, fizicienii pot sa afirme, "cu o convingere rezonabila", cum ar putea sa arate contururile largi ale tehnologiei viitoare. Asa incat Michio Kaku a impartit lucrurile imposibile in trei categorii: Imposibilitati de clasa I - tehnologii imposibile azi, dar care nu incalca niciuna dintre legile cunoscute ale fizicii. Acestea ar putea fi puse in practica in acest secol sau in secolul urmator. Printre acestea: teleportarea, invizibilitatea, motoarele cu antimaterie; Imposibilitati de clasa a II-a - adica tehnologii aflate la limita modului nostru de a intelege lumea fizica.

Ele ar putea fi realizate intr-un interval cuprins intre cateva milenii si cateva milioane de ani - masinile de calatorit in timp, deplasarea prin intermediul gaurilor de vierme; si Imposibilitati de clasa a III-a, adica tehnologii care incalca legile fizicii asa cum le cunoastem. In mod surprin­zator, exista foarte putine astfel de tehnologii imposibile, spune autorul, iar daca se vor dovedi posibile, ar reprezenta o modificare fundamentala a felului cum intelegem fizica.

O carte ca o calatorie in viitor, pe care o facem cu sentimentul stenic ca motorul vehiculului in care ne-am imbarcat nu se poate strica si nici ca vom ramane in pana de combustibil.


0,00 (0 voturi)

Nu sunt Comentarii la Recenzie – “Fizica imposibilului” Michio Kaku

Iti place Articolul? Distribuie si prietenilor tai:

×
OrasulCiteste