Recenzie – “Fratele meu canabisul” de Steven Wishnia

Recenzie – “Fratele meu canabisul” de Steven Wishnia

Pentru o reteta simpla cu aroma de canabis iti trebuie cateva frunze sau niste muguri. Poti prepara “paine inierbata”, fursecuri (inventate de un militant vegetarian din Michigan), Guaca­mo­le sau un “pesto delicios cu iarba”.

 Insa din bucataria bazata pe canabis cele mai cunoscute sunt negresele. Ingredientele sunt aceleasi (ciocolata, zahar, vanilie, nuci, faina), insa ai nevoie neaparat de niste unt “imbogatit”. Americanii il numesc, simplu, cannabutter. Nu, cartea lui Wishnia nu este nici pe departe o culegere de retete gastro-halucinante. Asa cum o explica si subtitlul, aceasta se doreste a fi un ghid esential pentru cunoscatori. Scrisa pe un ton simplu, cartea isi propune sa aduca informatii atat despre istoria acestei plante, despre influentele culturale, implicatiile sale politice si sociale.

Titlul cartii spune totul despre pozitia scriitorului fata de tema cartii. N-o sa gasiti aici indemnuri fatise la consumul de canabis, ci doar exemplificari, fie ca aceasta inseamna schita unui joint sau o explicatie pe larg in genul “cum sa rulezi un blunt” sau cum sa faci un spliff. Wishnia a transformat documen­ta­tia sa despre canabis intr-o lectura usoara care-i poate prinde atat pe cei care studiaza fenomenele politice si sociale ale anilor ‘60, dar si pe cei care scotocesc in biografiile unor mari figuri ale

muzicii asa cum ar fi Bob Dylan, John Lennon , Bob Marley, Duke Ellington sau Louis Armstrong.

Daca va plac informa­tiile picante despre celebritati, atunci poate ca ar fi bine sa stiti, de exemplu, ca cei de la Beatles au fumat prima data de la Bob Dylan. Si ca Peter Gorman, fostul editor de stiri de la High Times, stie sa prepare unt de canabis. Odata pus pe foc, aveti grija sa nu se arda: “Nu numai ca elimini potenti­a­la euforie, dar gustul este oribil!”, aver­tiza acesta. O lectura placuta pentru un biolog sunt paginile dedicate varietatilor plantei, de la Strawberry Cough, favorita redactiei High Times, pana la “Vaduva Alba”. Cat despre reguli­le care tin de “eticheta” consumului, am putea sa le aplicam oricand. Ma gandesc la doua dintre acestea: “nu fi necioplit” si “impartaseste cu altii si de la altii”.


( 1 votes, average: 5 out of 5 )