„Oare un blog redactat de un mort poate fi considerat un blog adevarat?“ Intrebarea, cu aerul ei natang, este mult mai putin aberanta decat pare. A fost pusa de un ziarist de la „The Guardian“, in august 2008, atunci cand Fundatia premiului Orwell a initiat blogul www.orwelldiaries.wordpress.com.
In acest spatiu virtual, la exact 70 de ani de la inceperea scrierii lor (9 august 1938), au inceput sa fie postate, zilnic, fragmente din „Jurnalele” lui George Orwell (mort in ianuarie 1950), autorul romanelor „O mie noua sute optzeci si patru” si „Ferma animalelor”. Blogul va fi alimentat cotidian, pana in 2012. Ce sens poate avea o asemenea intreprindere, in afara, desigur, al aceluia de reverenta fata de uriasul autor care a fost Orwell?
Adecvarea lor stilistica la universul „blog”, in primul rand, dar si o oarecare atemporalitate. Polirom a intreprins un act de curaj editorial si a tradus (trad. Vali Florescu, dupa o editie ingrijita de Peter Davison) aceste jurnale (dar si altele, apartinand aceluiasi autor, in numar total de unsprezece), scotandu-le din zona de existenta intamplatoare, efemera si oarecum frivola a blogului si adunandu-le intr-un volum consistent, temeinic adnotat. „De ce a scris Orwell jurnale?, se intreaba Times Literary Supplement. Si ce ne spun acestea despre el? Majoritatea jurnalelor de scriitor sunt scrieri autoreflexive pe care, parcurgandu-le, cititorul ramane cu senzatia ca adevaratul destinatar este de fapt o posteritate indepartata si vaga. La Orwell, insa, nu intalnim nici comentarii despre tehnica sa literara, nici dezvaluiri spectaculoase.
In schimb, il cunoastem – sau il recunoastem – pe observatorul atent al spectacolului vietii in toate detaliile sale, de la cele mai neinsemnate la cele mai cutremuratoare.” Care ar fi, prin urmare, motivele pentru care contemporanii nostri ar trebui sa parcurga aceste jurnale? Faptul ca, in primul rand, aduc o marturie de prim-plan, cea a unui mare autor si a unui om decent, asupra anilor ’30 ai veacului trecut, cu somajul, rumorile, fascismul si comunismul caracteristice perioadei. Apoi pentru ca ne plonjeaza in viata personala a autorului (asa cum subliniaza editorul roman) „de la aventura pe care a trait-o in 1931 in lumea culegatorilor de hamei si pana in ultimele sale zile, din spital.
Jurnalele contin insemnari cat se poate de obisnuite despre viata scriitorului, observatii despre natura si evenimentele politice ale vremii sale si impresioneaza prin diversitatea temelor abordate, prin seriozitatea demersului si prin lipsa dogmatismului. Din aceste sute de note se naste, coplesitoare, imaginea unuia dintre cei mai profunzi comentatori ai celui de-al Doilea Razboi Mondial, critic necrutator al falsitatilor si incoerentelor sociale si politice ale vremii sale si diagnostician fara cusur al caracterului uman”.
