Un profesor universitar obez incearca sa se impace cu fiica sa pe care a abandonat-o in urma cu 9 ani. Intre timp, primeste vizita unui membru al Bisericii Vietii Noi, care va incerca sa-i ofere ajutor spiritual. Un film care in mod inexplicabil nu s-a aflat pe lista nominalizarilor la Oscar 2023. O lucrare grozava a lui Darren Aronofsky, alaturi de Samuel D. Hunter, bazata pe piesa scenaristului cu acelasi nume.Filmul contine o mare parte din viata lui Hunter in doze modificate, raspandite intre diferitele personaje. Punctul de parghie este homosexualitatea insasi, dificultatile sociale din adolescenta si un ajutor obtinut in cuplu. Charlie pastreaza aspecte ale scenaristului, dar viata lui se impleteste cu alte probleme, unde partenerul decedat constituie un rol diferit de cel din afara ecranului, absenta care genereaza efecte care persista in discurs.
Lucrarea concretizeaza umanitatea protagonistului; un Fraser, abandonat de industrie, reapare dupa apelul lui Aronofsky de a demonstra un set de virtuti necunoscute pana acum. Performanta splendida care speram sa fie incununata cu un Oscar. Nu putem sa nu facem o mentiune speciala asupra nominalizarii make-up artistului Adrien Morot, responsabil pentru designul protetic: o serie de aderente de piese din silicon care alcatuiesc un costum frigorific plin de realism in fata camerei.
Opera plina de compasiune care denota imbinarea unui fals optimism in apararea integritatii unui personaj lovit de nenorociri neexonerate de propria raspundere. Charlie trebuie sa se justifice prin realizarea unei lucrari grozave. Un grup de nenorociri aglomerate contureaza o figura; obezitatea extrema si neglijarea conduc teoria dinamica a unui martir tacut in pretentia unei autenticitati consacratoare a inteligentei umane.
Viitorul prezinta rigiditatea sentimentelor ca pretentie si razbunare; Charlie sufera in incapatanarea unei autopedepse montate pe mantuire. Paradox, regust extrem legat de un optimism excesiv care se inmulteste ca un refugiu, la fel ca povestile lui Melville despre balene. Cheia este acolo, Ellie si Charlie sunt opuse, integreaza forme de aparare care, din perspective diferite, indica acelasi lucru; pozitivitate versus o agresivitate excesiva care propune razbunare justificata, protectie impotriva slabiciunilor externe care vor aparea odata cu sfarsitul.
O lectie de viata se impleteste in aspectul banal a ceva care, in ciuda faptului ca este zguduit, inca are sens. Autenticitatea este o garantie oferita relatiilor umane pentru o lume mai buna, spunand ca, Charlie este primul calcator al propriilor sale principii. El trebuie sa creada in Ellie ca un produs al fiintei ei biologice si in usurarea gravitatii greselilor ei.
Laptopul se prabuseste pentru a face loc mantuirii, lumea academica dispare in consacrarea acelei lumini triumfatoare, care intareste momente din trecut intr-un suflet care pledeaza sa se odihneasca in pace. Misiune indeplinita, autopedepsirea a facut loc unui act eroic pecetluit de plansul unei fiice; suferinta invinge dispretul. Religioasa devine o experienta personala, ca atare inacceptabila. Mantuirea individuala care calibreaza momentele necesare; Este structura unui film care progreseaza, de la autoproclamatul calvar, spre o demnitate la comanda intr-un context ostil plin de flagelari voluntare.
Drama care circula pe propriile limite, intre tragedie si melodrama care exacerbeaza emotia, diferenta opereaza in conditia empatica eliberata de frivolitate, prejudecati si cursuri ieftine. Fraser rezolva cu solvabilitate momentele cele mai critice dintre atingerea ocazionala de umor si optimism. De altfel, boala obiectiveaza tensiunile, le afecteaza cu o severitate incontestabila, care nu permite trecerea barierei de la un gen la altul.
Montare sumbra, intr-un spatiu inchis, cu iluminare redusa si coridoare inguste care contrasteaza cu dimensiunea personajului. Miscarile camerei in cercuri lente si delicate nu s-au finalizat niciodata, in general in spatele protagonistului asezat pe canapeaua lui confortabila. Este portretul unui mediu de limitari nu neaparat stabilit de distributia mobilierului sau de dimensiunea casei, ci de posibilitatile lui Charlie. Ele sunt adevaratele restrictii care sunt combinate atat fizic, cat si emotional.
Prim-planuri constante izbucnesc, transmitand intensitatea suferintei care se vede prin efortul de control debordant. Durerea nu se raspandeste din fragilitate, ci din curajul incercarii de a pastra demnitatea, nu se arata ca o resursa exacerbata si recurenta, ci in dimensiuni diferite in complementaritatea personajelor. Controlul este depasit, numitor comun in sosirea expresiilor care inzestreaza fictiunea cu autenticitate. Intregul film cauta legitimitatea unui sentiment inclinat sa scape in ciuda spatiilor.
Charlie infiinteaza o structura care cere o sansa la mila si mantuire. Pacatul intoarce o provocare in carne si oase, viata depaseste spiritualul in confruntare, Thomas este scos din rolul sau nascocit. O pledoarie pentru respectul pentru om, pentru salvarea identitatii prin fapte bune fata de celalalt. Dincolo de morala conventionala, rolul tatalui devine o compensatie necesara in absenta. Lovituri si intrebari de sinucidere, este o mostenire pentru noi misiuni in viata; Liz si Charlie se opun unui Thomas care, dezorientat, cauta sens in mijlocul conflictelor in care automultumirea familiei se ciocneste de rebeliunea adolescentilor.
Materialul intr-un rol preponderent, spiritualul este subordonat si asociat, in succesul sau, cu conditiile mortii: „Trebuie sa stiu ca am facut un lucru bine cu viata mea”. Dar, este, de asemenea, o conditie de pedeapsa in alimentatia excesiva care inrautateste sanatatea. Anihilarea balenei este reala, este eseul lui Elli si nenorocirea lui Charlie, este construita pentru propria sa distrugere, deplasarea constituie metafora unui conglomerat de evenimente care ar fi trebuit evitate.
Un „a te descurca bine cu viata”, o propozitie in termeni de instrument, nu mai tranzit, ceva pe care cineva il are in materialitate pentru a face; ceea ce este semnificativ in cautarea lui Charlie nu este o intrebare spirituala, ci mai degraba o expresie a propriei fiinte in folosul celorlalti. Mantuirea se gaseste in oportunitatea profitata, in recunoastere si acceptare reciproca.
Aronofosky vorbeste privitorului din Charlie, ne plaseaza in locul studentilor, virtualitatea camerei, un prim-plan in care o simpla clasa ne avertizeaza asupra a ceea ce este cu adevarat important in viata. Este distrugerea conventiilor in timp, formularea unei existente satisfacatoare. Experienta il castiga pe academic ca operator al prestabilitului, concept la care religia participa si ca un obturator al afisajului in sinceritatea a ceea ce este. Scrierile unui baietel de 8 ani au autenticitatea naivului si necontaminat, deci, importanta in recunoasterea eseului despre Moby Dick. Testul ca incercare de imbunatatire prin scriere.
Una dintre cele mai bune din 2022, o poveste care sensibilizeaza, o tragedie intensa care estompeaza notiunea de liniaritate temporala; dincolo de un flashback izolat, se petrece in agonia unei saptamani difuze in interiorul unei incinte depasite de spatii goale. Camere care vor servi pentru a gazdui drame similare de intensitate diferita. Absenta sinceritatii este cheia in suferinta; Balena ne transporta intr-un univers de subiectivitati raspandite pe un numitor comun: negarea de sine. Charlie va fi axa care va incerca sa salveze omenirea cu exemplul sau, predicarea tarzie va necesita un sacrificiu.
