Sincer, aceasta este probabil coperta mea cea mai favorita a unei carti pe care am citit-o anul acesta. Ceea ce este pacat, pentru ca cartea merita mai bine! Ceva Shakespeare, poate? Ceva despre cearta familiilor? Cred ca ar lua chiar si o fata intr-o rochie de lux peste aceasta sesiune incomoda de makeout. Aceasta este o carte buna – merita o coperta mai buna.
Da si nu. Nu este ca ar fi anti- Slatebreaking, dar nici nu sparge nimic. Aceasta carte arunca o privire contemporana asupra unei povesti obosite care nu este, in sine, Slatebreaking si ne ofera un nou punct de vedere cu personaje feminine grozave. Rose este recunoscuta atat prin durerea inimii, cat si prin capacitatea ei de a avea grija, in cele din urma, de ea insasi si de a merge mai departe cu viata ei. Dar, in acelasi timp, o mare parte din aceasta fericire este inca invelita in a fi cu un tip.
Anul trecut am avut privilegiul de a preda o clasa de teatru cu elevi de gimnaziu in care am citit impreuna Romeo si Julieta si apoi am „deconstruit” povestea, transformand-o intr-o piesa complet noua, contemporana. Personajul Rosaline a avut un rol mult mai mare in piesa noastra decat l-a avut aici – in traducerea contemporana, acest personaj parasit a fost profund interesant. Intrucat R&J este o lectura mai mult sau mai putin obligatorie la un moment dat in invatamantul secundar, aceasta interpretare contemporana care ii ofera Rosalinei atentie completa este obligat sa atraga interesul.
Recenzie
Iata chestia. Daca in mod evident genialul si hiper-canonic William Shakespeare nu ar fi scris Romeo si Julieta ca o piesa la sfarsitul secolului al XVI-lea, ci o tanara scriitoare ar fi scris exact aceeasi poveste ca un roman in secolul al XXI-lea, editorii ar fi palmuit un fata fara cap intr-o rochie de lux pe acea carte si a prezentat-o ca YA. Si in acele circumstante, nu ar fi fost considerata o literatura de calitate, ci in schimb batuta in joc drept momeala Twilight pentru mase.
Pentru ca iata rezumatul complotului din 3 propozitii al lui R&J: unui adolescent ii place o fata care nu-l place inapoi, asa ca merge la o petrecere in care vede o fata draguta care ii place inapoi. Parintii lor nu aproba asa ca se indragostesc instantaneu. In trei zile sunt casatoriti si mor. Pe bune, revino-ti! Nici macar Edward si Bella nu s-au casatorit pana in a patra carte! Chiar daca, banuiesc, ca da, ajung morti in cele din urma, intr-un fel. Este vorba despre un tanar de 13 ani si unul de 16 ani care fac niste alegeri nesabuite si cumva s-a transformat in cliseul contemporan despre cum ar trebui sa fie romantismul.
Rebecca Serle face o treaba buna in a echilibra „regulile” ca sa spunem asa a piesei Shakespeare cu realitatea adolescentilor din California de Sud. Este intotdeauna clar care este materialul sursa, dar primim o noua poveste aici. Rosaline este o adolescenta populara din California de Sud, cu prieteni grozavi, parinti iubitori, un viitor stralucit si o poveste de dragoste in curs de dezvoltare cu cel mai bun prieten al ei din copilarie, Rob. Apoi, verisoara ei Juliet, ai carei parinti au fost instrainati de familie de cand parintii lui Rose s-au alaturat parintilor lui Rob intr-o disputa politica cu cativa ani mai devreme, se muta inapoi in oras. Dupa un dans la scoala, Juliet si Rob sunt impreuna. Rose este devastata. In timp ce incearca sa-si puna la loc partile vietii ei, tragedia loveste.
Repovestind o poveste incredibil de faimoasa din perspectiva unui personaj in mare parte uitat, obtinem o carte fara surprize care reuseste sa fie totusi surprinzatoare, interesanta si captivanta. Scrisul este inteligent si bine ritmat si mi-a pasat suficient de mult la personaje pentru a fi emotionat chiar si de ceva despre care stiam ca se intampla de la bun inceput. Exista, de asemenea, o cantitate buna de caracterizare si poveste care exista in afara adaptarii shakespeariane. Imi placea in special cei mai buni prieteni ai lui Rose, Charlie si Olivia. Cele trei ar fi fost genul de fete populare cu care nu as fi vorbit niciodata cand eram in liceu, dar sunt prietene inteligente, amuzante si loiale. Imi place cand personajele prietene ale unui protagonist sunt atat de bine concepute, suficient de bine pentru a se mentine intr-o poveste in afara pur si simplu de a fi un acompaniament.
Cu toate acestea, dintr-un punct de vedere Slatebreaking, cartea are defectele ei. Oricat de mult apreciez sa obtin perspectiva Rosalinei, personajul Julieta din aceasta carte nu primeste atata dezvoltare pe cat poate ca merita. Desi obtinem o poveste de fundal despre ceea ce s-a intamplat in viata ei pentru a sublinia alegerile ei, in calitate de cititori nu trebuie sa o simpatizam cu adevarat. Charlie si Olivia se grabesc sa o ticaleasca, sa o catalogheze drept o catea si o tarfa, iar Rose, iar cititorii trebuie sa fie de acord. Nu este ca vreau sa o vedem pe Julieta ca pe o victima neajutorata si imi place foarte mult ca putem vedea defectele din romantismul Romeo & Juliet, dar mi-as dori sa avem putin mai mult din aceasta parte a povestii.